Clauze abuzive – modificarea unilaterală a dobânzii

Clauzele abuzive raportate la criteriile de modificare unilaterală a dobânzii sunt abuzive/ilicite în anumite condiții. Vom analiza mai jos când aceste clauze sunt abuzive, de ce sunt abuzive și care este optica instanțelor când soluționează astfel de litigii.

În primul rând enumerăm criteriile generale prin care se face analiza unei clauze abuzive: clauza să nu fi fost negociată, clauza singură sau împreună cu alte clauze/prevederi să creeze un dezechilibru semnificativ în defavoarea consumatorului, clauza să încalce principiul bunei-credințe, să fie formulată confuz/neclar. Instanța va analiza aceste criterii de fiecare dată când analizează o clauză abuzivă, acestea formând un fel de filtru al clauzelor abuzive.

Modificarea unilaterală a dobânzii aferente creditului bancar, pe parcursul derulării contractului, fără negocierea modificării, fără a exista criterii clare și obiective privind modificarea, fără a exista o notificare/înștiințare a consumatorului, denotă caracterul ilicit al unei astfel de clauze. Afișarea acestei modificări la sediul băncii, fără a fi înștiințat în mod direct fiecare consumator căruia i se modifică dobânda este o practică abuzivă clară.

Instanța reține ca abuzivă o clauză în care se menționează că ”banca poate modifica dobânda fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent”. Se argumentează că în baza acestei clauze s-a stabilit în favoarea băncii dreptul de a modifica unilateral costurile contractului fără a se prevedea nici un fel de element de natură obiectivă, exterior voinței băncii, a cărui evoluție să poată fi verificată, în raport de care variază dobânda de referință practicată de bancă. Astfel clauza este redactată într-un mod neclar, consumatorul neavând reprezentarea la momentul încheierii contractului a întinderii obligațiilor sale și a întinderii dreptului corelativ al băncii. Se observă cu claritate un dezechilibru major în contract, banca având un drept discreționar de a revizui rata dobânzii, fapt ce se repercutează în mod direct în patrimoniul consumatorului, fără ca noua dobândă să fie negociată cu acesta.  Consumatorul este pus în situația de a nu avea posibilitatea efectivă să se opună, impunându-i-se uneori o obligație practic imposibil de îndeplinit, aceea de a rambursa de îndată, toate sumele datorate băncii, dacă se va opune.

O altă instanță, cu privire la aceeași clauză, menționează că modificarea dobânzii, element esențial al unui contract de credit, fără a exista în sarcina băncii obligația de a aduce la cunoștința consumatorului modificarea aceasta, este de natură a rupe echilibrul contractual. Neinformarea consumatorului privind modificarea elementului esențial al contractului – dobânda – este prin ea însăși o practică vădit abuzivă. Banca a abuzat de poziția sa dominantă din punct de vedere economic, tehnic și juridic în vederea obținerii unei prestații din partea consumatorului, fără a-și asuma, în mod corelativ, executarea unei contraprestații corespunzătoare.

Tot pe aceeași linie de argumentare a mers și o instanță ce consideră abuzivă o clauză ce are o formulare generală în care i se permite băncii să modifice discreționar rata dobânzii pentru motive necunoscute de consumator, care scapă aprecierii consumatorului dar și eventualului control judiciar, contrar bunei-credințe. Clauzele care conferă băncii dreptul de a crește dobânda în funcție de criterii lăsate exclusiv la aprecierea sa, neprevăzute în contract și ce nu pot fi analizate ulterior de o instanță, banca având interesul de a crește valoarea dobânzii (nicidecum de a o diminua), sunt clauze care provoacă un dezechilibru contractual semnificativ și instanța va constata nulitatea absolută a lor.

Clauza ”pe parcursul derulării contractului, banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile și/sau comisioanele bancare” are un caracter abuziv nefiind specificate în contract condițiile sau împrejurările în funcție de care se pot modifica dobânda și/sau comisioanele, o formulare abstractă și generală fiind de natură a prejudicia consumatorul. Atât timp cât împrumutatul nu cunoaște criteriile și nu are putere să influențeze cuantumul noii dobânzi (printr-o negociere), este de la sine înțeles că există un dezechilibru major. Cu alte cuvinte dacă la semnarea contractului fiecare știa ce oferă și ce ia în schimb (banca dobânda, consumatorul suma creditată) pe parcursul creditului banca își modifcă singură prestația datorată ei de consumator, deci ia mai mult decât a stabilit inițial cu acesta, fără a avea o justificare obiectivă, chiar împotriva voinței lui. Banca poate modifica această dobândă dacă există indici de referință clari.

Motivarea de ordin general a băncii cum că a modificat dobânda datorită ”schimbărilor semnificative înregistrate pe piața financiară înternațională”, fără a menționa cu precizie criteriile obiective sau indicatori bancari/monetari, nu justifică majorarea dobânzii. Banca se poate pune la adăpost de eventuale evenimente care ar putea apărea pe piața internațională, mai ales în contractele de credit derulate pe perioade lungi, riscurile urmând a fi distribuite în contractele cu dobânda variabilă, dar nu discriminatoriu și unilateral ci în mod previzibil pentru consumator, prin descrierea concretă a motivelor și criteriilor ce vor conduce la ajustarea dobânzii, comisioanelor ori taxelor.

O instanță, analizând posibilitatea unilaterală a băncii de a modifica dobânda, comisioanele și taxele, iar ulterior graficul de rambursare, fără ca un consumator să poată controla aceste aspecte, fără a se lua în considerare interesele legitime ale acestuia, fără a se lua în considerare posibilitatea acestuia de a achita noua dobândă, a constatat că se creează un dezechilibru contractual determinat de această clauză ilicită.

Observăm din cele de mai sus că dobânda în sine este un element esențial al unui contract de credit, fiind câștigul băncii ca urmare a acordării creditului. Modificarea câștigului băncii în mod discreționar, fără o negociere cu consumatorul, fără o justificare dată de indicatori bancari naționali sau internaționali, fără o notificare a consumatorului, fără a exista o contraprestație din partea băncii, este o practică abuzivă ce a fost constatată de instanțele din România, fiind eliminată din contracte. Ca efect al constatării caracterului abuziv al acestei clauze, s-a revenit la dobânda inițială din contract și tot ce s-a plătit în baza dobânzii abuzive s-a returnat ori s-a compensat consumatorului.