Meniu Închide

Închiderea dosarului de executare când nu există bunuri urmăribile vs continuarea executării silite. Prescripția intervenită în cursul executării silite

În executarea silită, executorul are un rol activ și este obligat să parcurgă pașii legali pentru ca datoria așa cum este constatată în titlul executoriu să fie executată prin toate mijloacele încuviințate de instanță (popriri, vânzări de bunuri mobile sau imobile ale debitorului). În practică există dese cazuri în care debitorul nu are bunuri mobile și nici imobile, nu are bani în conturi și nici un serviciu (angajator) de unde/de la care executorul să încaseze lunar sume din care să se tragă cota legală de bani până la îndestularea creanței și a costurilor de executare. Situația la care facem referire în rândurile de mai jos se referă la cazurile în care executarea silită a început în mod legal, dar debitorul nu are bunuri cu care să satisfacă întreaga creanță și executarea continuă în mod nelegal.

În astfel de situații se pune întrebarea ce se întâmplă cu executarea silită? Se continuă sine die până debitorul va avea bunuri executabile? Are executarea silită un caracter perpetuu? Este valabilă o executare silită continuă, care să curgă deci neîntrerupt până când debitorul va avea bunuri mobile sau imobile pe numele lui ori bani în conturi? Este corectă, legală și justă o executare silită care dăinuie ani de zile fără a avea un moment final și fără a se ști cum și când se va finaliza? Este corectă, legală și justă o urmărire a debitorului ani sau zeci de ani de zile până când acesta va dobândi bunuri sau bani pe numele lui? Răspunsul este categoric nu.

Codul de Procedură civilă dispune la art 703 alin. 1 că executarea silită încetează dacă:
 1. s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii
2. nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri
3. creditorul a renunțat la executare
4. a fost desființat titlul executoriu
5. a fost anulată executarea
(2) În toate cazurile, executorul judecătoresc va întocmi o încheiere, motivată în fapt și în drept, cu menționarea cauzei de încetare a executării. Încheierea de încetare a executării va fi comunicată de îndată creditorului și debitorului.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) punctul 2, 3 și 5   executorul judecătoresc îi va remite personal creditorului sau reprezentantului său titlul executoriu.

Așadar executorul este obligat ca, atunci când constată că în patrimoniul debitorului nu sunt bunuri ce pot fi urmărite  și deci nu se poate îndestula creanța, să emită o Încheiere de încetare a executării silite. Încheierea emisă de executorul judecătoresc  va cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au condus la încetarea executării silite și va fi comunicată atât creditorului urmăritor cât și debitorului urmărit. Vom vedea mai jos cui profită o astfel de Încheiere.

Rolul activ al executorului judecătoresc îl obligă pe acesta să depună diligențe pentru executarea efectivă a titlului executoriu. În acest sens acesta trebuie să facă eforturi să identifice bunuri mobile și imobile ori sume de bani ce aparțin sau i se cuvin debitorului de la terți ca din ele să fie satisfăcută creanța. De îndată ce constată că debitorul nu are bunuri urmăribile executorul este obligat să înceteze executarea silită. Decizia executorului prin care executarea silită nu mai poate fi efectuată ori continuată trebuie să se raporteze la situația de fapt a fiecărui debitor/dosar de executare silită.

Această situație este deci un fapt lăsat la aprecierea executorului de către legiuitor, dar decizia executorului de a continua sau de a înceta executarea poate fi cenzurată de instanța de executare, fiind un incident în carul executării silite care poate fi contestat de cel vătămat de decizia executorului. În astfel de situații în care executorul nu dispune încetarea executării silite creditorul este cel vătămat de neîncetarea executării silite, și nu debitorul cum ar părea la prima vedere. Acest lucru deoarece în cursul executării silite se poate ivi o nouă prescriptie ce va curge de la ultimul act făcut de executor  (art 709 alin 1 punctul 4 CPC), și astfel dacă se împlinesc 3 ani de la ultimul act de executare, debitorul se poate apăra prin invocarea prescripției dreptului de a cere (continua) executarea silită (titlul executoriu își pierde puterea executorie). Actul de executare are efect intreruptiv, deci întrerupe prescripția veche și de la acel act curge un nou termen de prescripție și deci începe o nouă prescripție. Actul de executare prin care executorul emite Încheierea de încetare a excutării silite este benefic creditorului prin faptul că un astfel de act nu are un efect întreruptiv ci un efect suspensiv, si astfel prescripția extinctivă nu continuă să curgă ci se suspendă. Aceasta e ipoteza din CPC art 708 alin. 1 punctul 3 care stipulează că prescripția extinctivă se suspendă cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori își sustrage veniturile și bunurile de la urmărire. Practic de la data emiterii de către executor a Încheierii de încetare a executării silite pe motivul inexistenței bunurilor care să satisfacă creanța, prescripția se suspendă, devenind incident și activ art 708 alin 1 punctul 3 din CPC.  În aceste cazuri creditorul este apărat de lege prin faptul că această suspendare nu este limitată în timp. Teoretic o executare silită poate fi reluată oricând de către creditor pentru că prescripția nu curge ci este suspendată. Dacă executarea silită nu a fost încetată de executor pentru motivele de mai sus ci continuă fără a se face acte de executare, prescripția dreptului de a cere executarea silită curge în defavoarea creditorului, și astfel acesta se poate să afla într-o executare silită ineficientă dacă au trecut 3 ani de la ultimului act de executare efectuat de executor.

Este vorba mai sus despre o nouă prescripție a dreptului de a obține executarea silită ce are loc (începe și se împlinește) pe parcursul procedurii de executare silită. 

Soluția pentru continuarea executării silite în cazurile de mai sus, după ce s-a dispus de către executor, prin Încheiere, încetarea executării silite, este reluarea executării silite. Aceasta este ipoteza legală dată de CPC la art. 705 alin. (1) unde se menționează că se poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, dacă aceasta a încetat inițial pe temeiul lipsei de bunuri urmăribile (insolvabilitatea debitorului). Astfel că în cazul în care nu s-a prescris dreptul de a obține executarea silită, aceasta va putea fi reluată de executor, chiar dacă acesta a dispus încetarea ei. Per a contrario, dacă s-a prescris dreptul de a obține executarea silită și dacă prima executare silită a încetat prin Încheierea de încetare emisă de executor, o executare silită pentru respectiva creanță nu mai poate fi nici inițiată nici reluată în aceste situații.

Este deci nelegală o executare silită continuată de către executor devreme ce debitorul nu are la momentul actual bunuri ce pot fi executate. O continuare a executării silite până la momentul eventual și probabil (care poate dura ani sau zeci de ani de zile) când debitorul va avea bunuri ori sume de bani urmăribile este nelegală și nu favorizează creditorul ci debitorul (atât timp cât acesta nu are și nu va dobândi bunuri/sume de bani în patrimoniu).

Debitorul va avea beneficiul prescripției dacă curg 3 ani de la data ultimului act efectuat de executor în dosarul de executare silită (de ex de la data popririi). Acest beneficiu îl poate valorifica pe calea contestatiei la executare în momentul în care are cunoștință despre intervenirea acestei prescripții speciale intervenite in cazul unei executări silite pendinte. In acest caz instanța va anula toate actele de executare silită efectuate după împlinirea celor 3 ani, deci din momentul în care s-a stins (prin prescripție) dreptul de a obține executarea silită

În concluzie, defavorizarea creditorului constă în faptul că în cursul executării silite un act de executare are efect intreruptiv și deci de la acel act începe să curgă un nou termen de prescripție în favoarea debitorului. După 3 ani de la ultimul act de executare (efectuat de executor în cursul executării silite) prescripția operează în favoarea debitorului și executarea silită nu mai poate fi continuată pentru că se stinge dreptul de a obține executarea silită, creditorul fiind deci lipsit de orice instrument în continuarea executării silite. Debitorul poate invoca peste 3 ani de la ultimul act de executare, în cadrul unei noi contestații la executare, prescripția dreptului de a cere executarea silită și constatarea executarii silite nelegale în temeiul faptului că titlul executoriu nu mai are putere executorie.

Încetarea executării prin decizia executorului este cea care va avea un efect suspensiv pentru executare și atunci creditorul este apărat de lege prin faptul că executarea poate fi reluată oricând fără teama că prescripția s-ar împlini, efectul suspensiv al încetării executării silite (ca urmare a lipsei bunurilor în patrimoniul debitorului) profitând creditorului.

Print Friendly, PDF & Email
Posted in Executare silită, Noutăți

1 Comment

  1. Cristea daniel

    Buna ziua, va rog frumos sa-mi spuneti, daca executorul inceteaza executarea la cererea creditorului art. 371 indice 5 lit.c., nicidecum la lit. b, opereaza atunci prescriptia conform art. 709 alin. 3?? Executarea ce este reluata dupa 2 ani la alt executor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *