Avocat ILIE DORINPoate onorariul de succes plătit avocatului să fie recuperat de la partea care a pierdut procesul? Poate onorariul de succes, plătit după finalizarea procesului, să facă parte din cheltuielile de judecată ale unei părți din proces? Poate să fie imputat și să fie recuperat de partea adversă care pierde procesul?
La aceste întrebări a răspuns Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie după ce în decembrie 2025 a fost sesizată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea recursului în interesul legii ce vizează următoarea problemă de drept: în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 451-453 din Codul de procedură civilă, partea care a pierdut procesul poate să fie obligată, pe cale separată, la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de succes cuvenit avocatului părţii care a câştigat procesul?
Prin Decizia nr. 7/2026 din 20 aprilie 2026, dosar nr. 2541/1/2025, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 541 din 01 iulie 2026, ICCJ stabilit că onorariul de succes al avocatului face parte din cheltuielile de judecată ce pot fi recuperate de la partea perdantă a procesului, dacă acesta întrunește condițiile de rezonabilitate și proporționalitate, chiar dacă este plătit după proces și solicitat într-un nou proces.
Deși ICCJ a respins ca inadmisibilă sesizarea Procurorului General, prin considerentele și argumentele deciziei de mai sus se află explicația ICCJ cum că legea este clară în sensul că onorariul de succes este recuperabil de la partea adversă. ICCJ spune că singura problemă din practică este doar cuantumul recuperabil și anume dacă se poate recupera în întregime sau doar parțial, chestiune care ține de interpretarea pe care o dă fiecare judecător de caz prin raportarea cuantumului la dosarul pentru care a fost fixat acest onorariu, analiză ce se face întocmai ca la onorariul de drept comun.
Problema de drept a plecat de la două orientări jurisprudențiale contrare: una ce excludea onorariul de succes din sfera cheltuielilor de judecată recuperabile de la partea perdantă și una care le includea.
Astfel, prima orientare jurisprudenţială susţinea excluderea onorariului de succes din sfera cheltuielilor de judecată ce pot fi recuperate de către partea care a câştigat procesul, pentru că nu e o cheltuială necesară și oricum a fost plătită după finalizarea procesului. Se pune accent pe caracterul voluptoriu al acestei plăţi faţă de avocat, precum şi pe principiul că partea care pierde procesul datorează doar cheltuielile reale, necesare şi rezonabile suportate de partea adversă până la soluţionarea litigiului.
În cea de-a doua orientare evidenţiată din practica judiciară, s-a apreciat că onorariul de succes face parte din suma datorată de partea care a câştigat procesul către avocat şi, în consecinţă, poate fi considerat o cheltuială de judecată recuperabilă, mai ales că nu există niciun text de lege care să îl excludă expressis verbis. Există posibilitatea de includere a onorariului de succes în categoria cheltuielilor de judecată care pot fi recuperate de la partea căzută în pretenţii, total sau parţial, însă incluziunea este serios condiţionată de cenzura instanţelor, manifestată prin verificarea rezonabilităţii cuantumului onorariului de succes.
Printre argumentele acestei orientări au stat faptul că legea – și anume norma din procedura civilă de la art. 451– nu distinge între onorariul de succes și alt tip de onorariu (sumă fixă/globală, orar, pe faze procesuale, etc), și deci unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să o facem. Așadar nu este nici un temei de drept direct sau indirect care să excludă onorariul de succes din sfera costurilor judiciare ale părții. Legislaţia nu prevede nicio interdicţie absolută cu privire la recuperarea onorariilor de succes de la partea care a pierdut procesul
Instanţele trebuie să cerceteze situaţia dedusă judecăţii, prin verificarea caracterului real, necesar şi rezonabil al onorariului de succes pretins de partea care a câştigat procesul, înainte de a stabili dacă o asemenea cheltuială poate să fie imputată părţii care a pierdut procesul. Cu toate acestea, s-a recunoscut că trebuie menţinut un control strict al proporţionalităţii, prin aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi reducerea cuantumului onorariului total (inclusiv componenta reprezentând onorariul de succes) la un nivel considerat rezonabil faţă de miza litigiului şi activitatea efectivă a avocatului.
Totodată, instanţele care s-au raliat acestei orientări jurisprudenţiale au avut în vedere şi aspectul că includerea clauzei privind onorariul de succes în contractul de asistenţă juridică influenţează indiscutabil cuantumul onorariului fix/orar (acesta fiind sensibil diminuat pentru că s-a negociat un onorariu de succes complementar).
Aceasta este o practică avocațială des întâlnită în practică: onorariul primar este unul mult mai mic acolo unde se regăsește complementar un onorariu de succes, spre deosebire de situația unde se plătește un singur onorariu global/fix per litigiu. Deseori onorariul de succes este plătit ca o compensare a muncii avocatului, și nu ca o recompensare. Onorariul de succes completează de cele mai multe ori onorariul primar și uneori se stabilește acolo unde partea nu are venituri care să acopere onorariul corect prin raportare la volumul de muncă al avocatului.
Mai mult, plata onorariului de succes după finalizarea definitivă a procesului nu poate constitui motiv pentru refuzul de a se acorda cheltuieli de judecată. Aceasta este și ipoteza onorariului primar global plătit după finalizarea unui proces, ce poate fi cerut pe cale separată, într-un nou proces de recuperare a cheltuielilor de judecată. Solicitarea onorariului de avocat pe cale se parată se poate face așadar și la onorariul primar și la onorariul de succes, legea nefăcând nici o distincție între acestea nici ca natură juridică, nici ca termen ori condiții de plată și de recuperare. Așadar pe cale separată se poate cere atât onorariul primar cât și onorariul de succes, atât timp cât acestea nu sunt, în totalitatea lor, disproporționate și nerezonabile față de litigiul din care provin. Instanțele care judecă dosarul în care se cer cheltuieli de judecată pe cale separată vor analiza tot contextul judiciar al litigiului anterior (aceste instanțe solicită copie după dosarele litigiului pentru a analiza obiectul și valoarea litigiului dar și prestația avocațială), și vor cenzura onorariul de succes solicitat dacă acesta este vădit disproporționat.
ICCJ menționeză că în fond divergențele indicate în recursul analizat nu privesc admisibilitatea cererii de acordare a onorariului de succes ca parte a cheltuielilor de judecată ci doar rezonabilitatea acestui onorariu prin raportare la speța pentru care se solicită (complezitate, miză, valoare, etc). Divergenţele identificate de autorul sesizării provin, în realitate, din aprecierea concretă a instanţelor asupra posibilităţii acordării, cu titlu de cheltuieli de judecată, a sumelor pretinse cu titlu de onorariu de succes, în raport cu circumstanţele specifice ale fiecărei cauze. În consecinţă, s-a apreciat că este injust ca partea care a câştigat procesul să nu poată să recupereze, măcar parţial, suma plătită ca onorariu de succes, mai ales dacă onorariul fix a fost stabilit de avocat la un nivel mai scăzut tocmai în considerarea bonusului pe care urmează să îl obţină de la client în cazul soluţionării favorabile a litigiului.
Concluzionând, onorariul de succes al avocatului, plătit după încheierea litigiului și ca urmare a câștigării litigiului, poate fi recuperat total sau parțial de la partea adversă, pe calea unui nou proces în care cel căzut în pretenții adică partea adversă perdantă va fi pârâtă într-un nou dosar de pretenții constând în cheltuielile de judecată din primul proces relative la onorariul de succes plătit avocatului. Instanța care judecă acest nou proces poate cenzura și reduce acest onorariu de succes dacă alături de onorariul primar este vădit disproporționat față de obiectul, valoarea și natura litigiului din primul proces.
Noul proces poate fi unul de drept comun sau o cerere de valoare redusă depusă direct de reclamant – partea care a plătit onorariul de succes și a câștigat definitiv primul proces, atașând factura și chitanța sau ordinul de încasare emise de cabinetul de avocat precum și hotărârile ori încheierile de ședință ale acelui proces. De regulă, la sume sub 50.000 lei, se optează pentru cererea de valoare redusă, fiind un proces în care dovada se face eminamente prin înscrisuri și taxa de timbru fiind în sumă fixă de 200 lei. La acest nou proces, pârâtul va putea fi obligat de instanță și va plăti și noile cheltuieli judiciare și anume taxa de timbru și onorariul de avocat pentru acest nou proces.
