Conflictul dintre posesii: uzucapiunea veche și uzucapiunea nouă

Uzucapiunea este o prescripție achizitivă, cu termenele, condițiile și elementele ei specifice. Ea a luat diverse forme pe parcursul timpului, fiind legiferate mereu noi forme de uzucapiuni, noi forme de posesii juridice. Cea din urmă posesie juridică este cea reglementată de Legea 7/1996 privind cadastrul și cartea funciară, lege ce reglementează metoda administrativă a notării posesiei. Notarea posesiei, este de fapt o instituție similară cu uzucapiunea, grefându-se pe aceeași situație: o posesie de fapt. Mai jos ne vom referi la conflictul de legi dintre uzucapiunea veche de 30 de ani și uzucapiunea nouă de 10 ani, fiind cele mai apelate, complexe și complete instituții juridice prin care se dobândește proprietatea.

Cât privește uzucapiunea veche aceasta curge în paralel cu noua uzucapiune din Noul Cod Civil intrat în vigoare la 01.10.2011. Odată cu reglementarea noii uzucapiuni de 10 ani, curg deci două posesii cu regim juridic diferit dar asemănător, uzucapanții având posibilitatea de a opta pentru instituția cea mai favorabilă. Într-o interpretare contrară legea ar produce o discriminare vădită între uzucapanții care încep o posesie utilă în anul 2010, care ar trebui să aștepte 30 de ani, pe când, în aceleași situații, pe un segment temportal similar, în același timp, unii care ar începe o posesie după anul 2011, ar putea deveni proprietari în anul 2021, iar ceilalți ar trebui să aștepte anul 2040, chestiune care sfidează nu numai logica juridică dar și egalitatea în fața legii și discriminarea în tratamentul juridic, principii și norme constituțională și civile.

Mai mult, noua normă de la art 930 și următoarele precum și dispozițiile tranzitorii referitoare la regulile posesiilor începute înainte de intrare în vigoare a Noului Cod Civil (prevăzute în Legea 71/2011), nu exclud ci includ implicit faptul că de la această dată vor curge mai multe tipuri de posesie (tabulară și extratabulară), pe lângă posesiile juridice din normele vechi. Așadar posesorii au, pe lângă posesiile vechi și în vigoare, noi posesii de care se pot prevala dacă le consideră mai utile, mai favorabile. Norma nouă în materie de prescripție achizitivă distinge dar nu exclude: norma nouă nu exclude norma veche, așa cum norma veche nu exclude norma nouă. Nu există nici un text de lege și nici o normă directă sau indirectă care să excludă un anumit tip de posesie pentru uzucapant.

Așadar norma nouă nu exclude sub nici o formă existenta celor doua posesii juridice paralele, ci dimpotriva chiar asta e ipoteza pe care o are in vedere: vor exista mai mule tipuri de posesii juridice, context in care nu se pot mixa elementele lor de drept, nu se poate ajunge la o lex tertia. Chiar legea nouă consacră co-existența mai multor posesii juridice, posesii ce curg pentru toți posesorii în mod egal și fără discriminare.

Toate tipurile de posesie dinainte de noul cod Civil, precum și toate formele de posesie juridică din noul Cod Civil și alte legi noi ce vor viza aspectul posesiei, deși se grefează pe aceeași situație de fapt (posesie utilă), curg în paralel și produc efecte juridice diferite, de la situație la situație. Ce interzice noul Codul Civil și normele tranzitorii referitoare la prescripțiile care au început să curgă înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod și efectele lor, se referă la interzicerea combinării elementelor acestor posesii din vechea legislație civilă cu elemente ale noilor posesii juridice din actualele reglementări din noul Codul Civil sau alte legi.

Aceasta este rațiunea normei: de a nu se mixa, de a nu se combina, de a nu se ajunge pe cale judiciară la o lex tertia. Deci logica normei se referă la imposibilitatea și interdiciția judecătorului de a combina posesii vechi, nu și la a constata că sunt îndeplinite condițiile unei posesii noi. Dacă o nouă posesie juridică este în vigoare și sunt îndeplinite condițiile legale, nu există nici o limitare pentru instanță de a-i da efectul legal, chiar dacă și o posesie veche este în curs, curge în paralel, dar încă nu este maturizată din punct de vedere juridic.

Pe axa timpului și duratei posesiei de fapt care poate fi de 10, 20, 50 de ani, uzucapantul este cel care va decide care posesie îi este mai favorabilă pentru a dobândi proprietatea, el beneficiind din punct de vedere legal de toate formele de posesie juridică reglemenetate pe durata posesiei sale de fapt, nici una neexcluzându-i sau nelimitându-i dreptul de alege  o formulă sau alta de uzucapiune.

În analiza prealabilă unui proces de dobândire a proprietății prin uzucapiune, posesorul/uzucapantul va decide împreună cu avocatul care este posesia juridică cea mai avantajoasă din punct de vedere legal și care formulă legală va consolida cel mai bine dreptul său de proprietate convertit din posesia de fapt. Analiza avocatului va cuprinde identificarea elementelor și tipurilor de uzucapiune ce au fost și sunt în vigoare de la începutul posesiei în fapt până la momentul sesizării instanței de judecată.