Meniu Închide

Ce posibilități juridice există când o persoană nu ne restituie banii pe care i-am dat împrumut? Caracterul executoriu al unui contract de împrumut încheiat la avocat

O situație foarte des întâlnită în România este cea a împrumuturilor în bani între cunoscuți, prieteni, rude, împrumuturi care deseori nu mai sunt respectate și creează mari probleme de ordin juridic celui care rămâne cu paguba, adică cu suma împrumutată nerestituită.

Împrumutul este definit ca fiind contractul prin care o persoană dă unei alte persoane o sumă de bani pentru o perioadă de timp, iar la termenul respectiv persoana împrumutată este obligată să restituie suma de bani. De obicei aceste împrumuturi au loc între cunoscuți, prieteni, rude. Acest fapt conduce deseori la imposibilitatea morală de a se face un contract scris la momentul încheierii contractului (contractul se încheie verbal), fapt care va avea repercursiuni mai târziu, în cazul în care împrumutatul nu își respectă obligația de a da banii înapoi. Imposibilitatea morală de a redacta un act scris este definită de jurisprudență ca fiind situația în care rude, soți sau afini, în baza raporturilor lor de încredere și apropiere, încheie doar verbal un contract, negăsind necesară redactarea și semnarea unui act scris. Împrumutul este considerat valabil încheiat prin simplul acord de voințe între cel care împrumută și cel împrumutat urmat de darea efectivă a banilor.

Termenul de rambursare

Referitor la astfel de împrumuturi o problemă des întâlnită este cea a termenului de rambursare. Cu alte cuvinte, uneori părțile stabilesc sau nu un termen cert, uneori stabilesc o perioadă aproximativă: la sfârșitul anului, la vară, până vin în țară, etc. În această problemă, termenul nu este cert la început, dar el își conturează o certitudine a momentul în care cel care a împrumutat o sumă de bani ii cere împrumutatului suma de bani înapoi (termenul cert este stabilit ulterior). Chiar și o perioadă poate fi considerată un termen valabil din punct de vedere legal, având în vedere că în aceste situații termenul legal va fi ziua de la sfârșitul perioadei și anume: sfârșitul anului va echivala cu data de 31.12, sfârșitul verii va echivala cu 31.08, revenirea în țară va fi ziua în care persoana respectivă ajunge în România etc. Astfel, chiar dacă părțile au convenit o perioadă, termenul maxim de restituire va fi sfârșitul acelei perioade. Dacă s-a încheiat un împrumut fără să se convină o perioadă de rambursare, adică fără termen, dacă părțile nu se vor înțelege privind termenul, instanța va putea fixa ea un termen de restituire ținând seama de: scopul împrumutului, natura obligației și a bunurilor împrumutate, de situația părților și orice alte aspecte relevante ale cazului. Instanța se pronunță prin ordonanță președințială, dar cererea pentru fixarea termenului de restituire a împrumutului trebuie să fie făcută în termen, adică nu trebuie să se fi prescris dreptul material la acțiune, drept care se prescrie în aceste cazuri în termen de 3 ani de la data încheierii contractului de împrumut. Trebuie verificate condițiile de suspendare sau întrerupere a prescripției dacă s-au scurs mai mult de 3 ani de la data împrumutării, pentru a vedea ce posibilitate mai există pentru fixarea termenului de către instanță și deci ce șanse mai sunt pentru rambursarea împrumutului.

Caracterul executoriu al unui contract de împrumut

Cea mai spinoasă problemă a unui contract de împrumut este problema referitoare la modul de punere în executare silită a unui astfel de contract, atunci când obligația de restituire nu este respectată. Lipsa unui înscris, sau uneori existența unui simplu înscris sub semnătura privată, sunt realități care fac dificilă problema executării silite a patrimoniului persoanei împrumutate. Este de la sine înțeles că situația survine atunci când împrumutatul nu mai răspunde la telefon, nu mai dorește să plătească, se scuză că momentan nu are din ce plăti, ori alte și alte motivații. Astfel de situații devin frustrante pentru cel care a dat suma de bani, și cu cât suma de bani este mai mare cu atât problema este mai gravă. Referitor la caracterul executoriu al contractului de împrumut sunt câteva situații întâlnite în practică:
1. Contractul de împrumut este încheiat la un notar. În această situație cel care a împrumutat suma de bani are în mână un titlu executoriu, iar la finalul termenului, dacă împrumutatul nu restituie suma împrumutată, contractul redactat și autentificat de notar poate fi pus în executare silită (având caracter executoriu  dacă menționează clar suma datorată și termenul de plată).
2. Contractul de împrumut este încheiat la un avocat. În această situație cel care a împrumutat suma de bani are în mână un titlu executoriu, și poate fi pus în executare silită dacă împrumutatul nu restituie suma de bani la termenul convenit. Acest lucru deoarece contractul de împrumut încheiat la un avocat este considerat un înscris sub semnătură privată iar avocatul îi va da dată certă, conform atribuțiilor sale legale. Darea de dată certă înscrisurilor sub semnătura privată este permisă avocatului de art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea profesiei de avocat, care menționează că activitatea avocatului se realizează prin redactarea de acte juridice, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare, coroborat cu art. 278 alin. (1) pct. 1 NCPC : înscrisurile dobândesc dată certă din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcționar competent în această privință. Avocatul este un funcționar în sensul enunțat și este deci asimilat funcționarului public strict în ceea ce privește posibilitatea de a da dată certă înscrisurilor. El poate da dată certă atât documentelor pe care le încheie/le redactează în cabinetul său cât și celor care i se prezintă în mod special pentru dare de dată certă. Caracterul executoriu al unui contract de împrumut încheiat la avocat (înscris sub semnătura privată cu dată certă) este dat de dispozițiile art. 2165 raportat la art. 2157 alin 1. Cod Civil.
3. Contractul de împrumut este încheiat în scris de către părți, fără intervenția unui notar sau avocat. În această situație contractul scris și semnat de părți poate fi titlu executoriu doar dacă este prezentat unui notar spre autentificare ori unui avocat spre dare de dată certă. După autentificare ori dare de dată certă (proceduri în care este necesară prezența tuturor părților contractante) acest contract dobândește caracter de titlu executoriu, cu mențiunile de la punctul 1 și 2 de mai sus. Dacă una din părți refuză să vină la notar pentru procedura de autentificare ori la avocat pentru procedura de dare de dată certă, persoana cealaltă nu are decât o acțiune judiciară de răspundere contractuală și deci va trebui să intenteze un proces civil pentru ca instanța să de o hotărâre prin care să oblige împrumutatul să restituie suma de bani.
4. Contractul de împrumut este încheiat verbal între părți, fără a exista un înscris, cel mult există cateva mesaje pe telefon ori pe e-mail.
A. În această situație părțile au posibilitatea de a întocmi un înscris care să constate contractul de împrumut încheiat anterior în mod verbal, menționând expres termenii și condițiile convenite. Ideal ar fi redactarea unui contract de împrumut (confirmativ sau de reînnoire, care să confirme sau să specifice că se înnoiește contractul anterior), la un notar sau avocat, pentru ca împrumutul să capete astfel putere executorie, conform celor arătate la punctul 1 și 2 de mai sus.
B. Problema ar subzista dacă împrumutatul nu dă curs unui contract confirmativ sau de reînnoire în sensul de mai sus, în atare situații el nu numai că nu mai restituie banii, dar de obicei nici nu mai răspunde la telefon ori nu vrea să semneze vreun document scris. O mediere în aceste situații este rar acceptată și rar se poate ajunge la o soluție amiabilă în aceste situații. În aceste situații singura posibilitate pentru a mobiliza împrumutatul să plătească este inițierea unui proces cu o acțiune în pretenții pe temeiul răspunderii contractuale. Împrumutatul are posibilitatea de a plăti împrumutul pe parcursul procesului, ori dacă nu plătește pe parcursul procesului (împrumutul+ cheltuielile judiciare), și se va dovedi existența contractului de împrumut, hotărârea definitivă a instanței va fi titlu executoriu și împrumutatul va putea fi executat la finalul procesului, suportând plata împrumutului precum și plata cheltuielilor judiciare și de executare, plus dobânzile aferente acestor sume indexate la ziua executării. Probele într-un astfel de proces pot fi înscrisuri (documente bancare, mesaje, mailuri prin care împrumutatul recunoaște împrumutul) ori chiar proba cu martori permisă de imposibilitatea morală de încheia un act scris datorată gradului de rudenie, afinitate, prietenie. Proba cu martori este admisă și atunci când există un început de dovadă scrisă, de exemplu există dovada unor chitanțe din partea unor servicii de transfer de bani privind livrarea și ridicarea banilor către/de către împrumutat.  Pentru inițierea unui astfel de proces trebuie avută în vedere incidența prescripției dreptului material la acțiune.

În cele din urmă raporturile juridice referitoare la situațiile de împrumut trebuie să se sprijine pe buna credință a celor care încheie astfel de contracte; în special se cere buna credință a împrumutatului. Oamenii se ajută reciproc, dar trebuie ca orice ajutor, mai ales dacă este bănesc și conține sume importante, să fie consemnat în scris pentru a crea garanții pentru situații viitoare imprevizibile. Dacă înscrisul/contractul este întocmit de un notar sau de un avocat, garanțiile sunt solide și pot fi instrumente juridice suficiente prin care un refuz la restituire al împrumutatului poate fi urmat de o procedură silita de restituire, fără a mai fi nevoie de un proces judiciar.

Print Friendly, PDF & Email
Posted in Drept Civil, Mediere, Conciliere și Negociere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *