Mărturia mincinoasă a expertului săvârșită prin raportul de expertiză

Mărturia mincinoasă a expertului poate atrage răspunderea penală, civilă și/sau disciplinară a acestuia. Malpraxisul profesional al experților este reglementat de OG 2/2000 în coroborare cu dispoziții din Codul Penal. Malpraxisul profesional săvârșit de expert poate fi civil sau penal.

Experții tehnici judiciari sunt participanți la un proces civil sau penal atunci când natura speței o impune. În anumite litigii civile expertiza judiciară este necesară pentru dezbaterea fondului, fără expertiză cercetarea judecătorească fiind incompletă.

Necesitatea de a se efectua o expertiză de către un specialist rezultă din natura speței. Expertul este plătit de către una din părți, de ambele sau de către stat, în funcție de natura penală sau civilă a litigiului și de faza procesuală în care se află cauza respectivă.

Experții sunt specialiști numiți pe bază de examen sau de recunoaștere ca atare din partea Ministerului de Justiție. Ministerul Justiției este autoritatea care coordonează – strict din punct de vedere administrativ – activitatea experților, inclusiv în ceea ce privește abaterile disciplinare săvârșite de aceștia.

În materie civilă, de principiu, partea care solicită expertiza va plăti onorariul expertului. Alături de taxa de timbru și de onorariul avocatului, onorariul expertului este un cost considerabil al litigiului. Un onorariu mediu de expert este în jur de 3.000 lei la acest moment. 

Există situații în care expertul nu întocmește raportul de expertiză în parametri tehnici și la standardele de specialitate cerute. În practică se întâlnesc cazuri în care un raport de expertiză nu se ridică la exigențele unei expertize, conținând concluzii care nu au nici cap, nici coadă, nici logică, nici tehnică, nici un înțeles. Mai mult, există unele expertize în care concluziile frizează nu doar logica și ridicolul ci și realitatea/adevărul. În acest punct, se pune problema răspunderii expertului judiciar. 

Răspunderea expertului judiciar este stabilită în Ordonanța 2/2000, și ea se coroborează și cu Codul Penal.

Art. 34 din Ordonanța 2/2000 stipulează că: neefectuarea expertizei tehnice datorită unor cauze imputabile sau efectuarea acesteia cu nerespectarea dispoziţiilor legale atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală a expertului tehnic judiciar ori a expertului tehnic extrajudiciar vinovat.

Abaterile săvârșite de către expert trebuie reclamante de partea care le-a sesizat și care a fost vătămată prin acțiunile expertului vinovat și nediligent. Sesizarea, reclamația, plângerea sau denunțul trebuie să conțină date referitoare la situația expertizei, modalitatea în care aceasta a fost efectuată sau întârziată (de exemplu prin întârziere o parte a pierdut un drept), și descrierea vătămării. Ea poate fi depusă de partea prejudiciată direct sau prin avocat, dacă i se va da acestuia un mandat în acest sens.

De răspunderea administrativă sau disciplinară este răspunzător Ministerul de Justiție, care va face o anchetă disciplinară expertului reclamat și care poate aplica acestuia următoarele sancțiuni: avertisment scris, suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice judiciare pe o perioadă cuprinsă între 3 luni şi un an, sau retragerea calităţii de expert tehnic judiciar.

Malpraxisul profesional săvârșit de expert poate fi civil sau penal.

Răspunderea civilă a expertului poate fi atrasă dacă acesta săvârșește un malpraxis și partea prejudiciată dovedește fapta delictuală, vinovăția și prejudiciul produs de fapta expertului în cadrul unui nou proces civil îndreptat împotriva acestuia. Malpraxisul profesional săvârșit de expert se referă atât la conținutul sau fondul raportului de expertiză care este în contradicție cu realitatea tehnică și științifică prin raportare la obiectul/situația expertizată, dar se poate referi și la lipsa de răspuns la unele obiective sau obiecțiuni/lămuriri solicitate de părți ori instanțe, iar uneori se poate raporta și la întârzieri nejustificate și imputabile lui. Răspunderea civilă poate fi atrasă pe calea unui proces civil separat îndreptat împotriva expertului sau poate fi atașată unui proces penal, ca latură civilă, dacă fapta expertului este una penal.

Cum poate un raport de expertiză să conducă la urmărirea penală a unui expert?

Răspunderea penală a expertului poate fi atrasă dacă acesta săvârșește infracțiunea de mărturie mincinoasă prin intermediul raportului de expertiză. Dacă pe lângă mărturia mincinoasă săvârșit prin intermediul raportului expertul comite și alte fapte penale, de exemplu luare de mită, acesta va fi tras la răspundere pentru toate infracțiunile, deci va fi judecat pentru un concurs de infracțiuni.

Codul Penal, prin articolul 273 aliniat 2 litera c, incriminează acțiunea expertului care, prin intermediul raportului de expertiză, prin expunerea de argumente ori temeiuri științifice/tehnice, relative la obiectul sau situația expertizate, sau chiar prin concluziile finale, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe cu privire la obiectivele esențiale stabilite de instanță sau organul judiciar. Dacă expertul comite aceasta faptă poate fi urmărit penal și poate fi condamnat pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Cu alte cuvinte dacă raportul de expertiză frizează ridicolul, logica, știința, și este în dezacord cu realitatea obiectivă, tehnică, științifică, conține relatări, concluzii eronate, false, mincinoase ori lacunare și deficitare, atunci expertul poate răspunde nu doar disciplinar, civil ci și penal.

Dacă în materie penală sarcina probei aparține preponderent organelor judiciare penale, în materie civilă sarcina probei aparține persoanei prejudiciate. Proba cea mai concludentă pentru a dovedi caracterul mincinos și fals al unei expertize este o nouă expertiză ori o contraexpertiză, făcută de unul sau mai mulți experti. Această nouă expertiză va avea același obiect ca prima expertiză dispusă de instanță sau de organul judiciar, putând a se suplimenta cu obiective noi.

Este posibilă și o expertiză la expertiza mincinoasă, în acest sens fixându-se ca obiective stabilirea modului mincinos sau a carențelor/omisiunillor vădite ale expertului invinuit de malpraxis. Expertizarea expertizei asupra căreia planează suspiciuni de malpraxis civil sau penal se poate face de o comisie de experți, pentru rigoare judiciară probatorie.

În concluzie, ca orice profesionist, expertul răspunde în fața instanței sau organului judiciar care l-a desemnat, dar și în fața persoanei pe care o prejudiciază, dacă faptele sale depășesc cadrul exercitării cu bune credințe a profesiei sale. Răspunderea este cu atât mai gravă cu cât este vorba de o expertiză în litigii cu mize economice mari, în care nu doar că respectul cuvenit justiției este afectat de o expertiză vădit mincinoasă, ci și drepturile persoanei sunt grav și iremediabil afectat, chestiune pentru care expertul, dacă va fi găsit vinovat, va răspunde disciplinar, civil sau penal.