Avocat ILIE DORINOUG 51/2008 conține câteva norme speciale privind facilitarea accesului la mediere pentru persoanele care au demarat sau intenționează să inițieze un proces judiciar în materie civilă.
Mai jos găsiți temeiurile de drept extrase din OUG 51/2008 ce vizează ajutorul public judiciar în materie de mediere:
Art 16 alin. 2: Daca cererea pentru a carei solutionare se solicita ajutor public judiciar face parte
din categoria celor care pot fi supuse medierii sau altor proceduri alternative de
solutionare, cererea de ajutor public judiciar poate fi respinsa, daca se dovedeste ca
solicitantul ajutorului public judiciar a refuzat anterior începerii procesului sa urmeze o
asemenea procedura.
Art. 20: În cazul în care persoana care îndeplineste conditiile prevazute la art. 8 alin.
(1) sau (2) face dovada ca, anterior începerii procesului, a parcurs procedura de
mediere a litigiului, beneficiaza si de restituirea sumei platite mediatorului cu titlu de
onorariu. De acelasi drept beneficiaza si persoana care îndeplineste conditiile prevazute
la art. 8 alin. (1) sau (2), daca solicita medierea dupa începerea procesului, dar înainte
de prima zi de înfatisare. Suma la a carei restituire partea are dreptul se stabileste de
instanta, prin încheiere pronuntata potrivit art. 15.
Art. 22 alin 3: Sumele reprezentând onorariile avocatului, expertului, traducatorului, interpretului,
executorului judecatoresc sau mediatorului se platesc în cont bancar, prin virament sau
în numerar, prin compartimentele economice ale tribunalelor. (se referă la sumele avansate de justițiabil și care vor fi returnate de stat dacă a parcurs procesul mediere anterior procesului judiciar)
Din cele de mai sus reiese faptul că statul oferă o posibilitate de recuperare a onorariilor plătite mediatorului și totodată sancționează partea din litigiu care refuză să participe la mediere. O astfel de parte nu mai poate primi ajutor public judiciar, cererea sa în acest sens fiind respinsă tocmai datorită neparticipării la mediere. Textul nu distinge dacă respingerea se dispune de judecător doar în cauzele în care o procedură prealabilă de mediere este obligatorie, astfel că cererea de ajutor public judiciar va fi respinsă celui care a refuzat medierea în toate cauzele ce pot fi supuse medierii.
Statul așadar crează, sau mai bine zis intenționează să creeze, un context în care soluționarea amiabilă să fie o chestiune preliminară unei proceduri judiciare și în care partea să aibă un comportament de bună-credință. De la sine înțeles că scopul medierii este stingerea litigiului și nicidecum o fază în plus pentru un proces judiciar, pentru aceste considerente doar medierile care se finalizează fără a se ajunge la un acord vor fi considerate proceduri preliminare sau proceduri prealabile unui proces judiciar, scopul medierii nefiind acela de a fi o procedura prealabilă ci de a stinge litigiul. Ulterior medierii, în măsura în care litigiul nu se soluționează pe această cale, partea urmează să își valorifice drepturile și interesele pe cale judiciară.
Statul ar trebui să creeze un mecanism mai clar al asistenței judiciare în cadrul procedurilor de mediere. Astfel ar fi încurajată/stimulată participarea avocaților în mediere și justițiabilii ar avea mai multă încredere în această procedură. Din modul în care este redactat acum acest ajutor public în materia medierii nu reiese faptul că participarea avocatului în mediere ar fi garantată și plătită de stat (vorbim de justițiabilii care îndeplinesc condițiile acordării ajutorului public pentru susținerea unui proces judiciar, deci cu o situație financiară precară, și nu de toate persoanele care au un litigiu). Textul în discuție face amintire doar de returnarea onorariului mediatorului, ori dacă partea are nevoie de un avocat în mediere, logic ar fi ca acesta să fie plătit de stat în cazurile cu o situație financiară precară, acestea fiind cazurile vizate de această Ordonanță. Ori dacă nu se prevăd norme clare și explicite prin care avocatul în mediere să fie plătit de stat și partea are nevoie stringentă de avocat în cauza supusă medierii (neavând resursele financiare disponibile să îl plătească), o astfel de mediere nu poate avea loc pentru că mediatorului îi este interzis să oferă consultanță juridică. În aceste condiții partea este practic obligată să inițieze un proces judiciar, deși poate ar prefera medierea situației ori medierea ar fi procedura cea mai potrivită.
Cum între Consiliul de Mediere, UNBR și Ministerul de Justiție (autoritate centrală în domeniu ajutorului public judiciar) nu există la acest moment un protocol în acest sens și nici un cadru legislativ clar și coerent, consider necesară o analiza asupra acestei teme și crearea unui text normativ care să conducă la un acces mai facil al oamenilor la procesul de mediere. Acest lucru mai cu seamă că pe data de 8 octombrie 2018, Uniunea Naţională a Barourilor din România a dat publicităţii APELUL Comisiei Permanente a UNBR, întrunită în şedinţa din 5-6 octombrie 2018, adresat decanilor Barourilor și reprezentanților Barourilor în Consiliului UNBR, apel ce privește cazurile instrumentate de avocați pro bono publico.
De cele de mai sus reiese nevoia concretizării unui cadru normativ clar și eficient în astfel de situații în care se află mulți justițiabili din România. Avocații ar trebui să sprijine un astfel de demers pentru că ar constitui, în opinia mea, o îmbunătățire a accesului la justiție pentru cetățeni, prezența avocatului în mediere fiind considerată în astfel de cazuri o garanție suficientă pentru realizarea drepturilor justițiabililor.
