Avocat ILIE DORINLegătura dintre uzucapiune și acțiunea posesorie este dată de faptul posesiei. Legea protejează posesorul unui bun chiar în fața sau față de proprietarul acelui bun. A avea posesia legitimă a unui bun înseamnă pe de o parte dreptul posesorului de a deține și/sau folosi bunul, și pe de altă parte, obligația corelativă a altor persoane ori a proprietarului de a se abține de la acte de tulburare ori deposedare. Dreptul și obligația corelativă se nasc din faptul posesiei. Mai jos voi expune pe scurt legătura dintre o posesie utilă uzucapiunii și acțiunea posesorie, asemănări și deosebiri privind regimul lor juridic, precum și diferențe procedurale privind cele două acțiuni.
Acțiunea în uzucapiune este dreptul unui posesor de a-și converti dreptul de posesie în drept de proprietate, dacă posesia a durat 5, 10, 20 sau 30 de ani, și sunt îndeplinite și celelelate condiții privind uzucapiunea, mai cu seamă privind posesia și folosința legitimă în nume de proprietar.
Acțiunea posesorie este dreptul unui posesor de a-și conserva posesia legitimă pe calea instanței, chiar dacă nu are proprietatea unui bun. Mai concret, un posesor se poate adresa instanței pentru conservarea posesiei ce i-a fost violată de acțiunile unei persoane, chiar și dacă aceasta din urmă ar fi proprietarul bunului. Instanța, dacă condițiile acțiunii posesorii sunt îndeplinite, va admite acțiunea posesorie și va obliga persoana care a tulburat posesia la a se abține de la orice acte care ar afecta aceasta posesie, precum și, dacă s-a cerut, la înlăturarea gardurilor ori altor obiecte ce-i aparțin, de pe imobilul posesorului care câștigă astfel procesul.
Acțiunea posesorie vizează acte de tulburare în fapt și în drept a posesiei, sau acte de deposedare. Ea poate avea ca obiect sau ca petit în cererea de chemare în judecată încetarea oricărei tulburări în fapt sau în drept, precum și remiterea posesiei atunci când posesorul inițial a fost deposedat efectiv, total sau parțial, de bun.
Spre deosebire de uzucapiune acțiunea posesorie este oferită de lege și celui care are o posesie viciată, dacă tulburarea sau deposedarea se manifestă prin acte de violență. De asemeni, acțiunea posesorie poate fi introdusă și de un simplu detentor precar. Uzucapiunea este recunoscută de lege doar dacă uzucapantul are o posesie utilă, publică, neviciată, în nume de proprietar; nu există drept de uzucapiune pentru detentorul precar.
Tot spre deosebire de uzucapiune, acțiunea posesorie are un termen de exercitare: ea poate fi introdusă la instanță în termen de maxim 1 an de la data tulburării sau deposedării. Dacă acțiunea posesorie va fi introdusă după 1 an, ea va fi respinsă ca tardivă de instanță, instanța memaiverificând alte aspecte de fond ale cauzei. Excepția tardivității poate fi invocată de partea sau părțile adverse prin întâmpinare. În cazul uzucapiunii, după împlinirea termenului de uzucapiune, nu există o dată limită sau o perioadă de timp în care trebuie introdusă acțiunea în uzucapiune, aceasta putând fi exercitată oricând de către uzucapant.
Tot cu privire la termene, posesia este protejată prin acțiunea posesorie dacă a durat minim 1 an de zile. O posesie mai scurtă nu este protejată de lege. De asemenea uzucapiunea este recunoscută doar dacă este împlinită durata legală de uzucapiune, fiind mai multe termene legale în acest sens, în funcție de momentul și actul intrării în posesie.
Redobândirea unei posesii curate, neviciate și netulburate, poate fi un motiv pentru a prelungi această posesie în timp pentru a se împlini durata uzucapiunii, deci pentru a atinge un scop mai mare, nu doar o posesie ori o folosință de moment al bunului. Prin acțiunea posesorie, dacă este admisă și drepturile posesorului renasc de la data hotărârii judecătorești, se poate ajunge la uzucapiune, dacă de la data hotărârii judecătorești, se împlinește mai apoi termenul de uzucapiune.
Trebuie amintit că actele de deposedare sau tulburare privind posesia afectează regimul juridic al acesteia dacă ea este o posesie utilă ce se vrea a fi valorificată în timp prin uzucapiune. Așadar deposedarea are efecte în ceea ce privește uzucapiunea. Conform Codului Civil, dacă deposedarea a durat mai bine de 1 an de zile, posesia în sensul uzucapiunii încetează; poate începe o nouă posesie și un nou termen de uzucapiune doar de la reintrarea în posesie. Dacă deposedarea a durat mai puțin de 1 an de zile, posesia anterioară se cumulează cu durata de după reintrarea în posesie și termenul de uzucapiune poate fi calculat prin computarea perioadelor dinainte de deposedare și de după reintrarea în posesie, dacă reintrarea se face în termen de 1 an de zile. Perioada de 1 an sau mai puțin de zile se va considera perioadă în care prescripția achizitivă sau termenul de uzucapiune este suspedată/suspendat.
Atât pentru uzucapiune cât și pentru acțiunea posesorie normele de procedură civilă au instituit norme speciale, cu reguli specifice, dar procesele pot fi făcute și pe calea dreptului comun, în funcție de opțiunea și interesele reclamantului. Pentru uzucapiune procedura specială este prevăzută la art. 1050 și următoarele Cod Procedură Civilă, iar pentru cererile posesorii procedura specială este prevăzută la art. 1003 și următoarele Cod Procedură Civilă. Procedura de judecată pentru acțiunile/cererile posesorii este procedura privind cauzele urgente, deci acestea vor avea prioritate la stabilirea termenelor de judecată, dezbateri și pronunțare.
La ambele acțiuni instanța competentă este Judecătoria de la locul situării imobilului, iar hotărârea este supusă doar apelului.
În ceea ce privește probatoriul, acțiunea posesorie și uzucapiunea au aceleași mijloace de probă și anume înscrisurile, expertiza tehnică imobiliară și martori. Martorii sunt elementari pentru a dovedi starea de fapt a posesiei ca durată, conținut, limite, întindere, etc.
Procedural, acțiunea posesorie și uzucapiunea pleacă de la/este inițiată de posesor. Dacă la uzucapiune posesorul nu suferă nici o tulburare și nici o deposedare ci pur și simplu vrea să își consolideze posesia prin dobândirea dreptului de proprietate, la acțiunea posesorie posesorul este tulburat sau deposedat de bun, motive ce nasc posibilitatea acțiunii posesorii. În ambele cazuri acțiunea este începută și procesul este demarat de către posesori, dar scopul diferă: uzucapiunea are ca scop validarea/dobândirea proprietății, acțiunea posesorie are ca scop validarea și redobândirea posesiei.
Acțiunea posesorie trebuie introdusă împotriva persoanei care tulbură posesia sau care a preluat posesia, indiferent că acea persoană este proprietarul sau nu al bunului. Dacă posesorul era obligat la restituirea bunului, posesorul nu are dreptul la acțiunea posesorie, posesia sa nemafiind protejată de lege deoarece aparține celui care are legitimitatea posesiei, din moment ce se naște obligația de restituire. Uzucapiunea trebuie introdusă în toate cazurile împotriva adevăratului proprietar sau, în lipsa acestuia (când nu poate fi identificat cu exactitate), împotriva unității administrativ teritoriale.
Ce poate face persoana chemată în judecată, pârâtul dintr-o acțiune posesorie sau uzucapiune? În functie de statutul său juridic, adică dacă este proprietar sau nu, el are mai multe instrumente de apărare ce le poate folosi prin întâmpinare sau cerere reconvențională: excepțiile de procedură, termenele acțiunii sau uzucapiunii sau, dacă sunt întrunite condițiile legale, are chiar posibilitatea unei acțiuni în revendicare ori chiar evacuare pentru a paraliza acțiunea posesorie sau uzucapiunea, după caz. Existența dreptului și a titlului de proprietate este proba elementară în apărarea proprietarului, în funcție de acestea pârâtul trebuind să gândească și să găsească o strategie de apărare alturi de avocatul său. Dacă pârâtul nu este proprietar ci deține doar un drept de posesie, folosință ori deținere/retenție el trebuie să dovedească acest drept pentru a caștiga procesul în fața posesorului. De menționat că cererea reconvențională nu poate fi formulată dacă acțiunea posesorie a fost făcută pe calea procedurii speciale prevăzută la art 1004 și următoarele Cod Civil; la fel în cazul uzucapiunii întemeiată pe procedura specială.
Ambele fiind acțiuni complexe, deseori acțiunile posesorii având caracter urgent dat fiind termenul în care pot fi exercitate, fiind dosare în care se administrează un probatoriu amplu, este recomdantă asistența și reprezentarea de către un avocat, pentru o bună analiză, reprezentare și gestionare a drepturilor și intereselor incidente în cauză, fie pentru reclamant, fie pentru pârât.
