30.000 euro daune pentru victimele indirecte ale accidentului rutier

Daune pentru victime. Luna august 2025 a venit cu o nouă victorie in cabinetul meu de avocat. Am obținut în mod definitiv suma de 30.000 euro ca daune privind un accident rutier pentru victime indirecte și anume soțul, fiul și fiica persoanei decedate. Pe latura penală șoferul a primit o pedeapsă de 1 an și 4 luni cu suspendare pentru ucidere din culpă, iar pe latura civilă instanța de fond a stabilit câte 10.000 euro pentru fiecare persoană ca daune morale. Asiguratorul a făcut apel privind latura civilă. Clienții fiind mulțumiți cu suma oferită de prima instanță, am făcut apărări în sensul respingerii apelului, aceasta fiind și decizia Curții de Apel București. Mai jos voi relata care a fost procentul culpei stabilite de instanță între șoferul inculpat și victimă, dar și cine va plăti prejudiciile plus cheltuieli de judecată.

Generic vorbind, victimele indirecte sunt persoanele care suferă un prejudiciu ca urmare a unei fapte penale săvârșite asupra unei alte persoane cu care au relații de familie sau asimilate relațiilor de familie. Ele se află în legătură afectivă/emoțională cu victima directă a infracțiunii, iar legea le conferă și le recunoaște anumite drepturi și interese, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a unui dosar penal. În articolul din link am scris detaliat despre drepturile victimelor accidentelor rutiere.

Accidentul rutier ce a făcut obiectul dosarului penal s-a petrecut în ajunul Crăciunului 2021, fapt ce a provocat o mare durere pentru persoanele vătămate, persoane care urmau a petrece Crăciunul în familie cu mama, respectiv soția. Durerea provocată de acest eveniment și impactul emoțional al accidentului în ajun de Crăciun au fost motivele pentru care instanța de fond a considerat că o sumă de 10.000 de euro pentru fiecare victimă indirectă este suficientă, rezonabilă și echitabilă, fiind o compensație adecvată. Crăciunul nu va mai fi la fel pentru ele, fapt incontestabil.

Curtea de apel a respins apelul pe latură civilă a asiguratorului considerând că nu este nici un motiv de modificare a cuantumului despăgubirilor acordate de prima instanță, arătând că prejudiciul moral suferit de victimele indirecte are o certitudine prin raportare la fapta și data decesului.

Criteriile orientative la stabilirea unor astfel de prejudicii sunt: consecințele negative suferite de victimele indirecte pe plan psihic, importanța valorii morale lezate, măsura afectării valorilor morale, intensitatea cu care au fost resimțite efectele accidentului, precum și măsura în care a fost afectată viața familială, profesională și socială a victimelor indirecte.

Instanța de fond a stabilit o culpă comună pentru inculpatul conducător auto și victima, culpă ce nu a făcut obiectul apelului, deci a dobândit autoritate de lucru judecat prin neapelare. Conform raportului de expertiză și normelor rutiere incidente, instanța a stabilit că vinovată de producerea accidentului a fost victima în proporție de 70%, inculpatul având o culpă de 30%.

Inculpatul avea o viteză mai mare decât cea regulamentară pe acel segment de drum. Culpa inculpatului a fost aceea că avea o viteză de 75 km/h pe un segment de drum unde viteza maximă era de 30 km/h (Centura București), drumul fiind acoperit cu mâzgă, în condiții meteorologice normale în luna decembrie, fapt ce denotă că șoferul a dovedit neatenție și neadaptarea vitezei la regimul de drum și la condițiile carosabilului. Culpa victimei a fost aceea că a traversat pe un loc nepermis, fără să se asigure corespunzător.

Pe latura penală inculpatul a primit pedeapsa minimă posibilă de 1 an și 4 luni cu suspendarea executării, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, având în vedere procedura abreviată pe care a solicitat-o în fază de judecată. Permisul a fost anulat.

Având în vedere că șoferul inculpat și condamnat avea la momentul accidentului o polița RCA valabilă, a fost introdus în proces asigurătorul, încă de la instanța de fond, ca persoană responsabilă civilmente, dator a plăti daunele ca urmare a acestui accident. Având în vedere considerentele Deciziei 1/2016 a ICCJ, privind un recurs în interesul legii, instanța a constatat că societatea de asigurare are singură obligația de a repara prejudiciul cauzat prin accident.

În atare context daunele morale de 30.000 de euro vor fi plătite de asigurator, alături de cheltuielile reprezentând onorariul de avocat pentru faza de urmărie penală, fond și apel, cabinetul de avocat reprezentând clienții în toate fazele procesului penal. Apelantul – firma de asigurare – a fost obligată și la plata cheltuielilor judiciare către stat, ca urmare a respingerii apelului. Clienții mei, deși sunt încă încercați și încărcați de durere la aproape 4 ani de la accident, sunt mulțumiți că s-a făcut dreptate și li s-a luat în considerare și suferința lor.