Ample modificări legislative privind alienarea copilului

UPDATE 07.05.2024:

Legea 123/2024 a fost promulgată de Președinte și publicată în Monitorul Oficial nr. 414/07.05.2024. Legea va intra în vigoare începând cu data de 10.05.2024.

O serie de modificări substanțiale privind alienarea copilului au fost adoptate de Parlament în data de 09.04.2024. A fost modificată Legea 272/2004 privind protecția copilului, stabiindu-se noi obligații pentru instanțe, pentru părinți și pentru direcțiile de protecție socială. Proiectul de lege va merge spre promulgare și va intra în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial.

Autoritățile privind protecția copilului pot dispune din oficiu consilierea părinților și monitorizarea relațiilor cu copilul pe o perioadă de până la 6 luni. Părintele alienator poate fi obligat de instanță la plata unei penalități de 10% si 15% din venitul net lunar, dar nu mai puţin de 300 lei. Se instituie noi reguli ori motive pentru acordarea custodiei exclusive.

Instanța de judecată va fi singura instituție obligată să constate existența unei alienări părintești pe cale principală sau incidentală.

Enumerăm în extras modificările legislative adopate:

• pentru prima dată este recunoscută și legiferată în mod substanțial alienarea părintească, fiind definită de noua lege ca o formă a violenței psihologice prin care unul dintre părinți sau rudele copilului până la gradul IV inclusiv ori persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, inclusiv afinii până la gradul IV şi asistenţii maternali care asigură creşterea şi îngrijirea copilului,  în mod intenţionat, urmărit sau asumat şi apropriat, generează, acceptă sau foloseşte o situaţie în care copilul ajunge să manifeste reţinere sau ostilitate, nejustificate sau disproporţionate față de oricare dintre părinți. Părinte/persoană care înstrăinează este părintele/persoana care se face responsabil/reponsabilă de existenţa unei situaţii de înstrăinare părintească, iar părinte înstrăinat părintele faţă de care copilul manifestă reţinere sau ostilitate, nejustificate sau disproporţionate.
• Pentru semnalarea cazurilor de abuz, înstrăinare părintească sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecărei direcții generale de asistență socială și protecția copilului se înființează obligatoriu telefonul copilului, al cărui număr va fi adus la cunoștința publicului. Pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz, înstrăinare părintrească sau neglijare a copilului, reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului au drept de acces, în condițiile legii, în sediile persoanelor juridice, precum și la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecția unui copil. Pentru efectuarea acestor verificări, precum și pentru prevenirea situațiilor de înstrăinare părintească, organele de poliție au obligația să sprijine reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
• Înstrăinarea părintească creează prezumţia relativă că exercitarea autorităţii părinteşti de către părintele care înstrăinează, precum şi stabilirea locuinţei copilului la domiciliul acestui părinte nu sunt în interesul superior al copilului.
• În cazul în care locuinţa copilului este stabilită la locuinţa părintelui care înstrăinează, instanţa de judecată va dispune stabilirea în favoarea părintelui înstrăinat a unui program de relaţii personale cu copilul, care va include, în mod obligatoriu găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit, precum și întâlniri între copil și părintele față de care copilul este înstrăinat într-un loc neutru. De asemeni instanța va dispune și  consilierea psihologică a copilului şi a ambilor părinți de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
• în caz de neînțelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, de existența unei situații de înstrăinare părintească, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
• în cazul programului de legături dintre copil și părintele nerezident, instanța stabileşte dacă sarcina de a duce şi a aduce copilul la începutul şi, respectiv, sfârşitul perioadelor programului de relaţii personale îi revine părintelui sau persoanei în favoarea căreia se stabileşte programul de relaţii personale ori părintelui sau persoanei cu care copilul locuieşte; atunci când instanţa de judecată constată existenţa unei situaţii de înstrăinare părintească, sarcina revine întotdeauna părintelui care înstrăinează
• Pentru restabilirea și menținerea relațiilor personale ale copilului, serviciul public de asistență socială și, după caz, direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului București au obligația de a dispune consiliere, acordată de specialiști din cadrul serviciilor publice de asistență socială sau a organismelor abilitate, atât copilului, cât și părinților săi, la solicitarea acestora sau din oficiu, iar când există suspiciune de înstrăinare părintească sau orice altă formă de violență asupra copilului și instanța de judecată a fost sesizată, au obligația să solicite acesteia efectuarea unei expertize
• În cazul în care unul dintre părinți împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanță sau convenit cu celalalt părinte ori refuză sau se opune respectării măsurilor dispuse, serviciul public de asistență socială și, după caz, direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului București, la solicitarea oricăruia dintre părinți, vor dispune monitorizarea relațiilor personale ale copilului pentru o durată de până la 6 luni, concomitent cu solicitarea adresată instanței de tutelă în vederea suplinirii acordului părintelui care se opune sau, după caz, modificarea măsurilor privitoare la copil.
• Monitorizarea obligă reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială, să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuieşte în mod statornic, la vizitele efectuate la domiciliul copilului de către părintele care nu locuieşte cu acesta, precum şi la înapoierea copilului de către părintele care nu locuieşte cu acesta. Totodată, monitorizarea obligă reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială să asiste şi în timpul găzduirii copilului de către părintele la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit, dacă instanţa judecătorească a dispus monitorizarea printr-o sentinţă executorie. La finalul perioadei de monitorizare, reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială au obligația de a întocmi un raport în acest sens.
• La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoana cu atribuţii de asistenţă socială care a întocmit raportul poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, recomandă consilierea psihologică sau expertizarea, inclusiv expertiza medico-legală psihiatrică a părinților și/sau a copilului cât și o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea relaţiei personale dintre copil şi părintele la care nu locuieşte sau, după caz, instituirea unor masuri de protecție a copilului.
• În vederea asigurării menţinerii relaţiilor personale ale copilului cu părinţii săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viaţa de familie, precum şi pentru asigurarea înapoierii copilului la locuinţa sa la terminarea perioadei de găzduire, precum şi pentru a preveni împiedicarea preluării copilului, la finalul găzduirii la domiciliul părintelui care nu locuieşte cu copilul, precum şi pentru respectarea dispoziţiilor privitoare la stabilirea locuinţei copilului, instanţa poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptăţite, instituirea uneia sau mai multor măsuri cu caracter asigurătoriu, a unor garanţii sau aplicarea de penalităţi
• În vederea asigurării menţinerii relaţiilor personale ale copilului cu părinţii săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viaţa de familie, precum şi pentru asigurarea înapoierii copilului la locuinţa sa la terminarea perioadei de vizită, instanţa poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptăţite, penalităţi pe ziua de întârziere impuse persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea dispoziţiilor privitoare la stabilirea locuinţei copilului sau a programului de menţinere a relaţiilor personale ale copilului; penalitatea se poate stabili între 10% si 15% din venitul net lunar al celui obligat la plata acesteia, dar nu mai puţin de 300 lei; în cazul în care instanța constată existența unei situații de instrăinare părintească, stabilirea penalitații este obligatorie, iar limitele minime și maxime ale penalității se dublează
• Se instituie noi reguli ori motive pentru acordarea custodiei exclusive, care va fi acordată mai ușor. Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte încălcarea gravă sau repetată a autorităţii părinteşti a celuilalt părinte, alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, înstrăinarea părintească, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, oricare altă imposibilitate obiectivă a părinţilor de a colabora pentru luarea în comun a deciziilor privitoare la copil, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.
• Dacă există motive temeinice de a suspecta că viața și securitatea copilului sunt primejduite în familie, reprezentanții serviciului public de asistență socială ori, după caz, ai direcției generale de asistență socială și protecția copilului de la nivelul sectoarelor municipiului București au obligația să viziteze copiii la locuința lor și să se informeze despre felul în care aceștia sunt îngrijiți, despre sănătatea și dezvoltarea lor fizică, educarea, învățătura și pregătirea lor profesională, acordând, la nevoie, îndrumările necesare. Dacă, în urma vizitelor efectuate se constată că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită, legăturile personale ale copilului stabilite de instanță sau convenite de părinți sunt afectate în mod negativ, există indicii temeinice de instrăinare părintească, serviciul public de asistență socială este obligat să sesizeze în termen de 24 de ore direcția generală de asistență socială și protecția copilului în vederea luării măsurilor prevăzute de lege.
• Instanţa judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunţe cu privire la constatarea existenţei înstrăinării părintești, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului. Instanţa de judecată poate constata existența unei situaţii de înstrăinare părintească la cererea unuia dintre părinţi, la cererea procurorului sau la cererea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, pe cale principală sau în orice litigiu pendinte, unde urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor
• Orice persoană fizică sau juridică, precum și copilul pot sesiza direcția generală de asistență socială și protecția copilului din județul/sectorul de domiciliu să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violență, inclusiv violență sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental, înstrăinare părintească, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijență. Angajații instituțiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul și au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare, înstrăinare părintească sau rele tratamente au obligația de a sesiza de urgență direcția generală de asistență socială și protecția copilului. Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupației sale, lucrează direct cu un copil și are suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz, de neglijare, de înstrăinare părintească a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistență socială sau direcția generală de asistență socială și protecția copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.
• Părinții copilului sau, după caz, alt reprezentant legal al acestuia, autoritățile publice și organismele private au obligația să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizică și psihologică și reintegrarea socială a oricărui copil care a fost victima oricărei forme de neglijență, exploatare înstrăinare părintească sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante.
• În cauzele în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art.133 din Lege, instanţa de judecată poate dispune efectuarea unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică. Termenul maxim de finalizare şi depunere la dosarul cauzei a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică este de 45 de zile.
• Ascultarea minorilor în cadrul procedurii judiciare se va realiza în mod obligatoriu ulterior administrării probelor din dosar, ca ultimă etapă a cercetării judecătoreşti. Opinia minorului are valoarea probatorie a unei prezumţii relative.
• Dacă ascultarea minorului s-a desfăşurat cu participarea unui psiholog din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, acesta va redacta un raport de constatare, care se va depune în mod obligatoriu la dosarul cauzei. Atunci când este necesară identificarea unei afecțiuni psihiatrice a copilului sau a unuia dintre părinți, constatarea în plan psihic a unor situații de abuz și existența unei legături de cauzalitate între un eventual abuz și urmările sale în plan psihic, se va dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.