ICCJ a statuat prin Decizia 1/2019 că nu există concurs formal între mărturia mincinoasă și favorizarea infractorului, mărturia mincinoasă excluzând infracțiunea de favorizare a infractorului.
RIL-ul fusese promovat în 2018 de către Ministerul public și dorea clarificarea și uniformizarea interpretărilor diferite privind cumulul de infracțiuni, mai precis concursul formal de infracțiuni atunci când o persoană audiată ca martor face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe cu privire la faptele sau împrejurările esențiale la care este întrebată.
O practică exista în sensul că în această situație se reținea doar infracțiunea de mărturie mincinoasă, o altă practică exista în sensul că se reținea atât infracțiunea de mărturie mincinoasă cât și infracțiunea de favorizare a infractorului, în concurs formal.
Din comunicatul ICCJ, 14.01.2019:
Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că:
Fapta unei persoane audiată ca martor, de a face afirmaţii mincinoase sau de a nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care a fost întrebată, întruneşte numai elementele de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din Codul penal.
Obligatorie, potrivit art.474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2019.