Prin Decizia CCR din 25.10.2018 medierea penală la infracțiunile pretabile împăcării desfășurată până la finalul procesului penal este neconstituțională. Proiectul de lege vizat introduce în Codul penal un nou articol și anume 159 indice 1, articol care menționează Acordul de mediere printre cauzele care înlătură răspunderea penală, enumerat în Codul Penal după după retragerea plângerii și împăcare.
Așteptăm motivarea Curții dar sunt convins că aceasta va fi în sensul că atât timp împăcarea se poate realiza doar până la citirea actului de sesizare și acordul de mediere este blocat de acest moment procesual. Nu înțeleg rațiunea prin care Curtea însăși declară ca fiind constituțional articolul care menționează acordul de mediere ca fiind o cauză distinctă exoneratoare de răspundere penală dar îi împrumută trăsătura temporală de la instituția împăcării.
Cert este că problema are o singură rezolvare și anume permiterea împăcării până la finalul procesului penal, ca astfel atât împăcarea cât și acordul de mediere să poată fi realizate/încheiate pe tot parcursul procesului penal. Amintesc și că în vechiul Cod Penal împăcarea era posibilă pe tot parcursul procesului penal.
Prin limitarea procesuală a împăcării și medierii se blochează în mod evident dreptul victimelor de a-și recupera în mod facil și efectiv prejudiciul, restrângându-le acestora posibilitatea recuperării daunelor produse de faptele penale.
O astfel de prevedere prin care împăcarea/medierea ar fi posibilă pe tot parcursul procesului penal nu numai că ar conduce la recuperarea efectivă a prejudiciilor din dosarele penale și ar încuraja participarea victimelor la soluționarea problemei, dar ar soluționa și conflictul dintre normele din România și dispozițiile din Directiva 29/2012, document ce menționează expres că victimele trebuie să aibă posibilitatea medierii și recuperării prejudiciilor pe tot parcursul procesului penal.
Sperăm ca legiuitorul să găsească varianta potrivită chestiunii în discuție.