Avocat ILIE DORINÎn data de 21.11.2018 Parlamentul European a publicat un Raport privind starea medierii în statele membre. Raportul menționează că deși medierea este peste tot și de toți lăudată și promovată este foarte puțin folosită de cetățenii europeni și foarte puțin încurajată de statele membre.
Raportul laudă o singură țară notând progresele evidente în ceea ce privește procedura de mediere. Este vorba de Italia, țară care a creat o procedură viabilă prealabilă inițierii unui proces judiciar și care a condus la un număr mare de medieri – aproximativ 200.000 de cazuri mediate pe an. Pe locul 2, cu un număr de peste 10.000 de cazuri mediate pe an se situează Olanda, Danemarca și Marea Britanie. Majoritatea țărilor au raportat mai puțin de 500 de cazuri mediate pe an.
De asemeni documentul prezintă în detaliu avantajele medierii obligatorii de tip easy-out, procedura care a dat roade în cazul Italiei. Este vorba de o mediere obligatorie oricărui proces judiciar în anumite materii civile precum contracte bancare, litigii imobiliare, malpraxis medical. Caracteristic acestei proceduri este faptul că părțile sunt obligate să meargă la un mediator (avocații sunt de drept mediatori în Italia dacă se înscriu în Registrele organizațiilor care oferă servicii de mediere) dar ulterior au oricând posibilitatea să se retragă de mediere. Așadar medierea obligatorie constă în prezentarea la mediator și încercarea benevolă și efectivă de a discuta cu un mediator fondul problemei, dar dacă nu se dorește medierea, partea poate refuza medierea și procedura obligatorie se închide în acel moment, mediatorul întocmind un proces verbal în acest sens. Opțiunea părților din conflict de a se retrage din mediere ține de esența medierii și în modelul de mediere italian. Este notat de asemeni și faptul că odată ce medierea obligatorie s-a dezvoltat și procedura a trecut cu brio de Curtea Constituțională a Italiei și medierea voluntară a cunoscut o creștere semnificativă.
În raport se face mențiune expresă și de cazul României. Suntem dați ca exemplu negativ de implementare a medierii și se notează cele 2 examene de constituționalitate ale legislației medierii (cel din 2014 și cel din septembrie 2018), în ambele medierea fiind declarată neconstituțională. Raportorul notează că dacă România ar fi introdus o procedură de tip italian, cu o mediere obligatorie pe fondul conflictului (nu doar de informare sau tatonare a conflictului) cu posibilitatea părților de a se retrage oricând din mediere, atunci probabil medierea obligatorie ar fi trecut examenul de constituționalitate.
În concluziile Raportului se amintește că a trecut mult prea mult timp ca statele să își dea seama că o mediere absolut voluntară (lăsată în totalitate la voința părților) nu este suficientă pentru ca soluționarea amiabilă să fie aplicabilă și să prindă contur. Chiar și modelul italian a avut nevoie de câțiva ani pentru a se perfecta și a trece de examenele de constituționalitate cu bine. Tot în concluzii se atenționează legiuitorii din statele europene de modelul greșit gândit de cei din România, model care nu poate conduce la o aplicabilitate cu succes a medierii.
Statele membre sunt încurajate să caute modele care funcționează, să reglementeze proceduri viabile de mediere și să pună în aplicare politici prin care statele și cetățenii ar câștiga din relansarea medierii.
Pingback:Profesia de mediator; un „quo vadis” despre mediere. La noi si in Europa