Meniu Închide

Tot ce trebuie să știi despre divorț în 2020: modalități, durată, costuri. Metoda cea mai simplă

În societatea modernă divorțul a devenit o metodă la modă pentru soții care nu se mai înțeleg. Conflictele conjugale culminează uneori cu discuții despre divorț, despărțire, uneori terminându-se cu separarea în fapt în aceeași casă sau în case diferite… Ruptura aceasta aduce momente tensionate și destul de greu de gestionat pentru fiecare din cei doi. Greutatea este și mai apăsătoare cu cât există și un copil sau copii minori. Situația este și mai chinuitoare dacă pe deasupra sunt și ani buni de conviețuire, ani în care s-au acumulat bunuri și datorii comune. Împărțirea datoriilor și a bunurilor, sau gândul la împărțirea lor, atrage neliniști și sentimente de lipsă de control a situației, fapt ce agravează situația și divorțul în sine. Gândul la lipsa unei locuințe după divorț sau la lipsurile materiale pentru sine sau pentru copil/copii, pot fi factori care efectiv blochează comunicarea dintre cei implicați, producând în final adevărate traume.

Cert este că divorțul nu este o crimă, și, în cele din urmă, cu toată greutatea cu care vine, trebuie acceptat. Acceptarea divorțului trebuie să survină unor discuții prealabile privind continuarea căsătoriei, dacă există iertare, înțelegere, cooperare și dacă cei doi sunt apți să regenereze o relație bazată pe respect și încredere. Trebuie încercată o împăcare între soți, acolo unde se vrea de către unul din ei și acolo unde este posibilă. Acolo unde nu se vrea și nu este posibilă o împăcare, lucrurile trebuiesc clarificate și soluționate cu tact pentru ca fiecare să plece pe drumul lui cât de cât împăcat. Pentru împăcare sunt recomandate proceduri ca medierea conflictelor de familie, terapia de cuplu, discuții cu duhovnici, psihologi, psihoterapeuți, proceduri care pot conduce la împăcare, ori, dacă nu conduc acolo, măcar mai clarifică lucrurile dintre soți, dezamorsând oarecum conflictele dintre ei.

Dacă decizia de divorț este fermă, atunci rămâne să se stabilească procedura de ales. Chiar și pe parcursul procedurilor de divorț soții ar trebui să coopereze pentru a evita consumul de energie, bani și timp, calea notarială și calea administrativă la starea civilă fiind opțiunile cele mai rapide. Atunci când sunt copii minori implicați, divorțul se va pronunța doar dacă se vor stabili (amiabil sau judiciar) problemele referitoare la autoritatea părintească. Deci divorțul implică în mod obligatoriu/necesar discutarea autorității părintești privind copilul/copiii. Delicatețea raporturilor și conflictelor de familie trebuie să se raporteze mereu și mereu la copii, la sănătatea lor fizică și psiho-emoțională, juridic vorbind la interesul superior al minorilor. Orice conflicte de acest tip comportă modificări în mintea și comportamentul copilului, iar părinții tind să neglijeze aceste aspect, deși, în antiteză cu culpa privind desfacerea căsătoriei și certurile privind comunitatea de bunuri și datorii, va fi singurul punct care va avea cele mai lungi efecte și cele mai mari amprente. Efecte și amprente ce vor configura mintal și comportamental copilul ce va deveni adult și  părinte la rându-i….

Partajul bunurilor ori datoriilor comune nu este obligatoriu de făcut odată cu divorțul. Datorită costurilor mari și procedurilor îndelungate, partajul ar putea îngreuna procesul de divorț. Negocierea cu privire la bunuri implică deseori resurse financiare și emoționale foarte mari, astfel că divorțul și partajul în același timp este destul de greoi. Uneori instanțele chiar disjung astfel de acțiuni, soluționând pe rând divorțul iar ulterior, în alt dosar nou format prin disjungere, partajul. Partajul este cerut uneori de soți pentru a negocia unele drepturi nepatrimoniale  în schimbul unor drepturi patrimoniale. Împărțirea bunurilor poate fi făcută oricând după divorț, chiar și după ani de zile, amiabil ori prin instanță, dacă cei doi, la momentul la care se va discuta o modalitate de partaj, nu se vor înțelege.

Mai jos se găsesc cele 3 proceduri legale prin care se poate divorța:

  1. Procedura administrativă de divorț prin acord la oficiul de stare civilă. Este competent ofițerul de stare civilă din cadrul Primăriei de la locul unde s-a oficiat căsătoria ori din cadrul Primăriei localității unde soții au avut ultima locuință comună (este suficientă o declarație comună a lor în acest sens). Procedura poate fi aplicabilă doar dacă soții se înțeleg asupra divorțului (deci există acordul de a divorța), asupra numelui ce îl vor purta și nu sunt copii minori rezultați în urma căsătoriei. Cele 3 condiții sunt cumulativ necesare pentru ca un astfel de divorț să poată fi declarat. Soții merg la starea civilă și declară intenția de a divorța, depun o cerere de divorț iar ofițerul de stare civilă le acordă un termen de reflecție de 30 de zile. După 30 de zile de la data depunerii cererii, sunt întrebați de ofițer dacă stăruie și doresc în continuare divorțul, iar în caz afirmativ li se eliberează certificatul de divorț. Actele necesare acestei proceduri sunt afișate pe site-urile primăriilor. Cererea de divorț nu poate fi depusă prin mandatar în cadrul acestei proceduri ci este absolut necesară prezența personală a soților atât la depunerea cererii de divorț cât și peste 30 de zile la eliberarea certificatului de divorț.  O astfel de procedură durează aproximativ 35 de zile de la data depunerii cererii de divorț. Taxa pentru o astfel de procedură este de aproximativ 500 de lei.
  2. Procedura notarială de divorț prin acord la un birou de notar public. Este competent notarul public din circumscripția UAT/localității unde s-a încheiat/oficiat căsătoria ori din cadrul UAT/localității unde se află ultima locuință comună a soților (este suficientă o declarație comună a lor în acest sens). Procedura poate fi aplicabilă doar dacă există un acord asupra divorțului în sine dar și raportat la toate aspectele conexe divorțului. În acest nu trebuie să existe conflicte/neînțelegeri cu privire la decizia de divorț, la numele ce va fi purtat după divorț și nici referitoare la autoritatea părintească, atunci când există copii minori. Divorțul cu copii minori va trebui să fie gestionat astfel încât să reglementeze modalitățile de exercitare a autorității părintești, locuința copilului, programul de legături personale cu copilul, participația financiară la creșterea și educarea lui (pensia de întreținere). Dacă există un acord pe aceste aspecte, este posibil divorțul la notar. Dacă sunt conflicte ori neînțelegeri, notarul îndrumă părțile spre un mediator sau spre instanță, soții fiind cei care vor decide ce procedură vor alege pentru soluționarea diferendelor referitoare la copil. Medierea are beneficiul echilibrării situației, dar pentru mediere este nevoie de participarea activă și voluntară a ambilor părinți. Dacă există un acord pe toate aspectele ce țin de divorț, soții depun cererea de divorț la notar odată cu înțelegerea/tranzacția scrisă referitoare la aspectele accesorii divorțului expuse mai sus, și revin pete 30 de zile pentru a li se elibera certificatul de divorț, dacă la acest moment (după 30 de zile de la depunerea cererii) stăruie, doresc în continuare divorțul. La notar, cererea de divorț se poate depune și prin mandatar cu procură autentică (notarială ori consulară). Cererea se poate depune prin mandatar avocat doar dacă acestuia i se dă un mandat special prin procură autentică la un notar sau la consulat, nefiind suficientă împuternicirea avocațială (considerăm că este oportună modificarea legii în sensul considerării mandatului avocațial probat prin Împuternicirea Avocațială ca fiind suficient în astfel de proceduri, mai ales că după termenul de 30 de zile soții oricum se prezintă în mod obligatoriu personal în fața notarului). Chiar dacă cererea se depune personal ori prin mandatar, după termenul de 30 de zile, părțile se prezintă personal la notar pentru a le lua consimțământul privitor la divorț și cererile conexe, și, dacă soții stăruie în divorț și există un acord cu privire la aspectele conexe, notarul eliberează certificatul de divorț. Acest document va conține și înțelegerea soților cu privire la copii. Un act necesar pe parcursul acestor proceduri, dacă există minori, este Raportul de Anchetă Socială ce va fi solicitat de notar Autorității tutelare de la domiciliul minorului, pentru a se vedea dacă este respectat interesul superior al copilului prin prisma înțelegerii dintre soți. Divorțul pe cale notarială durează aproximativ 35 de zile de la data depunerii cererii de divorț. Onorariul pentru o astfel de procedură poate pleca de la 500 lei și poate ajunge chiar la peste 1500 de lei, dacă sunt copii minori.
  3. Procedura judiciară de divorț. Important de știut este faptul că divorțul prin hotărârea instanței poate fi aplicat și în cazul în care există un acord al părților de a divorța, nu doar în cazul în care acestea nu se înțeleg. Există așadar un divorț judiciar prin acord și un divorț judiciar prin decizia instanței după administrarea probelor și dezbateri. Dacă pe parcursul procedurilor la instanță soții se împacă și nu mai doresc să divorțeze instanța ia act de împăcarea lor și dispune închiderea închiderea dosarului de divorț și restituirea taxei de timbru. Pe lângă normele legislative interne, divorțul judiciar are ca temei și Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești. Conform unei decizii adoptate în 25.06.2019, acest Regulament va fi înlocuit din data de 01.08.2022 cu Regulamentul (UE) 2019/1111 privind executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești și privind răpirea internațională de copii. Hotărârea primei instanțe este de drept executorie cu privire la stabilirea modului de exercitare a autorității părintești, locuința minorului, programul de legături personale a copilului cu părinții și obligația (pensia) de întreținere. Deci chiar dacă se face apel, hotărârea trebuie executată astfel cum a fost pronunțată de către judecătorie/instanța de fond.
    a. Divorțul judiciar prin acordul soților este oportun datorită competenței generale a instanțelor. Astfel că dacă prin procedura adminstrativă ori notarială sunt competente organele doar de la locul încheierii căsătoriei ori de la locul unde este sau a fost ultima locuință comună a soților, în procedura judiciară pot fi competente diverse instanțe. Astfel, cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București. Părțile pot fi reprezentate de avocat prin împuternicire avocațială dacă nu se află în țară ori dacă sunt în situații excepționale ce nu le permit prezența la judecată. Dacă există acordul de a divorța dar există un dezacord pe aspectele accesorii divorțului, instanța va încuviința și va administra probe privind aceste aspecte aflate în litigiu, soluționându-le conform legii. Spre deosebire de procedura notarială sau administrativă unde se cere acordul părților simultan la depunerea cererii și totodată la finalul termenului de 30 de zile, acordul soților pe cale judiciară poate surveni și în doi timpi, pe parcursul procedurilor/termenelor judiciare, și deci nu există condiția simultaneității de acorduri privind divorțul. Astfel că un soț poate introduce cerere de divorț, iar dacă soțul pârât recunoaște faptele care au dus la imposibilitatea continuării căsătoriei, și soțul reclamant este de acord cu această recunoaștere, instanța va pronunța divorțul fără a mai intra în cercetarea judecătorească privind temeinicia motivelor de divorț; în această situație instanța nu va menționa în hotărâre culpa vreunuia din soți referitoare la desfacerea căsătoriei, ci va emite o simplă hotărâre de divorț. Divorțul judiciar prin acord  durează aproximativ 90 de zile, de la data depunerii cererii de divorț la instanță, dacă există un acord pe toate aspectele ce țin de divorț. Dacă există copii minori și soții locuiesc cu ei în străinătate, procedura durează mai mult pentru că este nevoie de o Anchetă socială internațională ce va fi dispusă de instanță și efectuată prin comisie rogatorie internațională- acest lucru face ca procesul să dureze mai mult. Durata se referă la divorțul fără partajul bunurilor comune. Taxa de timbru aferentă divorțului prin acord este de 200 de lei.
    b. Divorțul judiciar (în lipsa acordului soților) poate fi pronunțat dacă se probează motive de sănătate ce duc la imposibilitatea continuării căsătoriei, dacă se probează culpa exclusivă a pârâtului ori culpa comună a soților, ori dacă se probează o separare în fapt de cel puțin 2 ani. Astfel că cererea de divorț va fi respinsă dacă nu se probează motive temeinice de sănătate, dacă se probează exclusiv vina reclamantului în desfacerea căsătoriei ori o separare în fapt mai mică de 2 ani. În toate cazurile de divorț judiciar soții pot cere expres  instanței să nu motiveze hotărârea de divorț. Procedura judiciară a divorțului necesită încuviințare și administrare de probe în dovedirea culpei privind destrămarea căsătoriei. Probele pot fi obținute prin înscrisuri, martori, interogatorii, rapoarte de expertiză (de ex când se invocă motive de sănătate fizică sau psihică) etc. O astfel de procedură poate dura aproximativ 3-6  luni de la data depunerii cererii de divorț la instanță de către parte sau avocatul acesteia. Dacă există copii minori și/ori soții locuiesc în străinătate, procedura durează mai mult pentru că este nevoie de o Anchetă socială internațională ce va fi dispusă de instanță și efectuată prin comisie rogatorie internațională – acest lucru face ca un astfel de proces să dureze mai mult. Durata se referă la divorțul fără partajul bunurilor comune. Taxa de timbru aferentă divorțului din motive de sănătate este de 50 de lei, iar când se întemeiază pe culpa soțului pârât este de 100 de lei.

Metoda cea mai simplă este metoda acordului sau calea păcii. Dacă soții se înțeleg în cele din urmă și le este accesibil să meargă la ofițerul de stare civilă ori la notarul competent, aceste organe sunt indicate.

Dacă însă soții nu ajung la un acord, ori chiar dacă ajung la un acord nu le este accesibil ofițerul de stare civilă și notarul competent, pot introduce cererea de divorț judiciar la instanța competentă. Trebuie știut că nu orice instanță este competentă, ci competențele instanțelor sunt gradual limitate de normele procesuale. De asemeni un proces de divorț este greu de gestionat din toate punctele de vedere și este recomandabilă alegerea unui avocat pentru a gestiona procedurile și documentele necesare unui astfel de proces. Pentru a avea dreptate și în instanță nu numai în realitate, este nevoie de un probatoriu solid și temeinic, legal propus și legal administrat. Pentru românii din străinătate care vor să divorțeze alegerea unui avocat este considerată o necesitate. Onorariul unui avocat pentru divorț diferă în funcție de complexitatea cazului și va trebui discutat în momentul alegerii lui, după o prealabilă diagnoză a situației.

Cu un avocat și calea judiciară devine mai ușoară, dar nu atât de ușoară pe cât este calea păcii. Avocatul este necesar pentru a ajuta și a ușura ieșirea din această perioadă grea pentru persoana aflată în astfel de situații.

Print Friendly, PDF & Email
Posted in Noutăți, Drept Civil, Dreptul Familiei

Postări recente

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *